Întâlnire în spaţiu

Revista Redbook a făcut o statistică a celor opt cele mai bune seminarii din America şi a descoperit că doar 1% din studenţi credeau în cea de-a doua venire a Domnului Isus. Motivul pentru acest scepticism uimitor s-ar putea afla în experienţa lui D. L. Moody, marele evanghelist laic. După ce a explicat că a fost doar de cincisprezece ani în biserică înainte de a auzi prima predică pe subiectul revenirii lui Hristos, a declarat: "Acum, ştiu de ce nu vrea cel rău să se predice acest subiect. Nimic nu ar trezi biserica mai mult decât doctrina că Isus vine în curând."

Oare explică aceasta şi de ce tace atât de strategic biserica modernă cu privire la acest eveniment viitor glorios? A reuşit Satana să arunce o pătură de tăcere asupra singurului măreţ adevăr care ar putea înviora bisericile laodiceene de astăzi? S-ar părea cu siguranţă că acesta este cazul. Chiar şi evangheliştii spun puţin despre acest eveniment spectacular care se aminteşte de 331 de ori doar în Noul Testament.

Nu există niciun eveniment trecut, prezent sau viitor care să aibă o temelie mai puternică pentru credinţă. Domnul Isus a vorbit de el cu o claritate de netăgăduit asupra căreia nimeni nu ar trebui să se îndoiască sau să se nedumirească. El a declarat: "Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi" (Ioan 14:2, 3).

Este limpede din punctul de vedere al Bibliei că planul desăvârşit al lui Dumnezeu cu lumea aceasta nu se va împlini până ce nu vom fi duşi în acel cămin desăvârşit pe care ni-l pregăteşte acum. Planul de mântuire constă din măsuri infinite pentru îndreptăţirea şi sfinţirea noastră, dar refacerea tuturor lucrurilor nu se va realiza până ce nu vom fi eliberaţi pentru totdeauna de prezenţa molipsitoare a păcatului.

Când şi cum va avea loc cea de-a Doua Venire a lui Hristos în istoria pământului? Înainte de a răspunde la această întrebare, este foarte important să înţelegem cum nu va avea loc. Milioane de oameni au fost înşelaţi de o mulţime incredibilă de teorii false care s-au răspândit asemenea unui foc sălbatic printre creştinii care cred în evanghelie.

Când, pe muntele Măslinilor, ucenicii îngrijoraţi I-au pus Domnului întrebarea: "Care va fi semnul venirii Tale şi sfârşitului lumii?" Domnul Hristos le-a răspuns: "Băgaţi de seamă ca să nu vă înşele nimeni". Se înţelege clar de aici că vor exista nenumărate veşti înşelătoare cu privire la revenirea Lui.

Apoi, Domnul Isus a continuat să schiţeze semnele mari care vor marca a Doua Lui Venire. Aproape întreg capitolul 24 din Matei este plin de avertizări cu privire la planul făcut de Satana pentru sfârşit cu scopul de a înşela întreaga lume în această privinţă. După afirmaţia Domnului Isus, chiar şi cei aleşi vor fi asaltaţi şi ameninţaţi de întrupările şirete ale celui rău. El a declarat că în ultimile zile vor apărea hristoşi falşi şi prooroci înşelători, care vor înfăptui minuni de netăgăduit. "Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi" (Matei 24:24).

Oare au apărut deja astfel de înşelăciuni religioase atât de îndrăzneţe? Într-adevăr, au fost anunţate prin paginile ziarelor celor mai de prestigiu din lume. Numere de reclamă foarte sofisticate au vestit arătarea iminentă a divinului "Întrupat" care va aduce răspunsul la toate problemele noastre.

Deşi multe din afirmaţiile unor astfel de şarlatani au fost respinse, lumea în ansamblul ei este pregătită în mod viclean pentru o manifestare supranaturală a unui Hristos contrafăcut. Din cauza lipsei lor de cunoştinţe biblice, milioane de creştini vor fi gata să primească susţinerile înşelătoare ale acestui impostor neruşinat.

Domnul Isus a declarat că nu Se va întoarce într-un anume loc de pe pământ. "Atunci dacă vă va spune cineva: 'Iată, Hristosul este aici, sau acolo', să nu-l credeţi. ... Deci, dacă vă vor zice: 'Iată-L în pustie', să nu vă duceţi acolo! 'Iată-L în odăiţe ascunse', să nu credeţi" (Matei 24:23–26).

Cei care sunt bine versaţi în adevărurile Bibliei nu vor putea fi duşi de isteria masivă care va marca încercarea lui Satana de a imita revenirea Domnului Isus. Când binecunoscuţii comentatori de ştiri de la televiziune vor anunţa, cu un entuziasm exploziv, că Hristos S-a arătat la Londra, New York sau Roma, marea majoritate a telespectatorilor va crede că este adevărat.

Dacă te consideri ferit de o aşa înşelăciune, doar închipuie-te în prezenţa unui astfel de personaj. Poate că te grăbeşti spre scenă ca să-l expui pe vicleanul impostor, dar nu eşti încă pregătit pentru realitatea extraordinară cu care te vei confrunta. O fiinţă maiestuoasă, îmbrăcată într-o haină strălucitoare, se află deasupra a mii de oameni care încearcă să se îmbulzeascăsă ajungă lângă el. O aură extraordinară de putere înconjoară persoana celui ce seamănă cu Hristos. Vorbeşte în aceleaşi tonuri blânde cu care vă închipuiţi că vorbea Isus când era pe pământ. Preiveşti uimit clipa în care îşi întinde mâna ca să-i atingă pe orbii, şchiopii şi bolnavii care se închină înaintea lui. Deodată, pare că s-au vindecat de toate infirmităţile şi slăbiciunile. Din sute de glasuri se ridică strigătul: "A venit Isus!" Te simţi ciudat afectat de valurile de emoţie plină de bucurie ce par să inunde mulţimea adoratoare care umple străzile.

Apoi, să presupunem că acest nobil binefăcător vesteşte că el este într-adevăr Mesia care s-a întors să-şi reia lucrarea de vindecare şi predicare. Cât de uşor îţi va fi să te împotriveşti impulsului de a-l ovaţiona ca pe Fiul lui Dumnezeu? Dovezile simţurilor tale vor fi copleşitoare.

Cum de va fi posibil ca întreaga lume să fie captată de o demonstraţie atât de orbitoare? Pentru că există o reaţie firească în orice om la neobişnuit şi spectacular. Oamenii se vor duce oriunde cu orice preţ ca să fie martorii unei minuni promise. Satana va exploata această manie a firii omeneşti în propriul lui avantaj. Nu este de mirare că şi cei aleşi vor fi în pericol de a fi înşelaţi.

Acum că ştim cum nu va reveni Domnul Isus, haideţi să descoperim cum va avea loc în realitate venirea Sa. Singura noastră siguranţă se află în înţelegerea adevărului care ni se descoperă în Biblie.

Doi îngeri au coborât chiar din cer pentru a oferi cea mai clară declaraţie raportată cu privire la modul cum va reveni Domnul Hristos. Împrejurările acestui moment spectacular nu lasă loc obiecţiilor asupra a ceea ce au vrut să ne spună: "După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: 'Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer' " (Faptele apostolilor 1:9-11).

Cinci cuvinte din aceste versete indică mai presus de orice dubiu că înalţarea Domnului Isus a fost un eveniment foarte real--"se uitau", "din ochii lor", "cu ochii pironiţi", "vă uitaţi" şi "L-aţi văzut". Nu a fost vreun vis mistic sau vreo vedenie. Ei L-au văzut literal pe Domnul nostru cu ochii lor fizici cum a dispărut de pe cer la distanţă. Îngerii au declarat: "Acest Isus ... va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer."

Revenirea Lui va fi tot atât de vizibilă şi literală cum a fost plecarea Lui. Întrucât a plecat într-un nor, trebuie să revină tot într-un nor. Ne confirmă Scripturile acest lucru? Ioan scrie: "Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea" (Apocalipsa 1:7).

În câteva cuvinte scurte, vizionarul ne descoperă unul din cele mai uimitoare adevăruri cu privire la revenirea Domnului Hristos. El va fi văzut de orice suflet viu din lume pe când va coborî treptat prin atmosfera cerului. Locuitorii buni şi răi din toate neamurile de pe pământ vor privi împreună în sus şi vor vedea slava cortegiului Său cum umple cerul. Domnul Isus a descris acest moment astfel: "Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă (Matei 24:30).

Omul şi demonii pot încerca să contrafacă multe aspecte ale venirii Lui, dar nu vor reuşi să imite modul intrării Lui triumfale în atmosfera noastră. În niciun timp şi în niciun loc nu se va arăta atât de multă slavă şi măreţie înaintea ochilor oamenilor. Ni se spune în Matei 25:31 că Îl vor însoţi "toţi sfinţii îngeri" atunci când va reveni. După afirmaţiile vizionarului Ioan, există mult mai multe sute de milioane de îngeri în cer şi toţi vor fi cu El când va reveni. "Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii" (Apocalipsa 5:11).

În anumite ocazii, îngerii li s-au arătat oamenilor în tăria slavei lor cereşti şi urmările au fost devastatoare. Un înger a lovit armata asiriană în timpul nopţii şi a doua zi au numărat 185 000 de morţi. (2 Regi 19:35). Înmulţiţi acest fel de slavă cu câteva sute de milioane şi vă puteţi închipui strălucirea revenirii Lui.

Oare se va vedea de toţi cei în viaţă de pe pământ? Domnul Isus a declarat: "Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului" (Matei 24:27). Nu este de mirare că toate seminţiile şi toate popoarele vor fi martore la acest spectacol extraordinar. Aşa cum o străfulgerare vie a unui fulger într-o noapte întunecată pătrunde în orice colţ astfel că nimeni nu se poate ascunde, tot aşa va fi şi venirea Lui. Pământul va fi luminat de la un orizont la altul.

Deja putem vedea că evenimentele finale nu vor avea loc în vreun colţ de undeva. Pe lângă că vor fi foarte vizibile, vor exista şi unele sunete foarte tari care vor însoţi cea de-a Doua Venire a Domnului Hristos. Ap.Pavel scrie: "Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos" (1 Tesaloniceni 4:16).

Această puternică demonstraţie de imagine şi de sunet va fi de aşa natură încât chiar şi cei morţi se vor trezi din paturile lor de pământ. Strigătul, glasul şi trâmbiţa se vor auzi de orice fiinţă de sub soare. Personal, n-am cântat niciodată la trompetă, dar cei doi fii ai mei au încercat să înveţe arta când erau copii. Pot să spun numai un lucru despre trompete cu absolută siguranţă şi anume: Fac mult zgomot! Trompetele s-au făcut pentru a se suna din ele şi pentru a fi auzite.

Vor mai exista şi alte fenomene globale care să marcheze sfârşitul timpului ca să-l ştim? Da, va fi un cutremur mondial, zguduitor, mai distrugător decât s-a mai văzut vreodată. "Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. ... Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit" (Apocalipsa 16:18-20).

Închipuiţi-vă teroarea universală care va însoţi valurile de şoc care vor face ca insule locuite să dispară în mare. Lanţuri de munţi uriaşi se vor sfărâma în bucăţi, dacă urmărim cuvintele profetului.

Pe măsură ce se desfăşoară tabloul, devine din ce în ce mai evident că revenirea Domnului va fi evenimentul cel mai cataclismic care a avut loc vreodată. Niciun om din lume nu va reuşi să se ascundă de el. Cei răi, în special, vor fi profund afectaţi de apropierea miriadelor de îngeri cereşti care Îl vor escorta pe Domnul Isus către Pământ. Vizionarul Ioan descrie cum cei răi vor încerca să evite prezenţa Celui pe care L-au respins şi tăgăduit.

"Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: 'Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?' " (Apocalipsa 6:14-17).

Când Domnul Hristos Se va întoarce să execute judecata pe Pământ, prezenţa Lui va fi ca un foc mistuitor asupra tuturor păcatelor şi tuturor păcătoşilor. Cei răi vor încerca să se salveze în peşterile munţilor şi să se roage mai degrabă să moară decât să dea ochii cu un Dumnezeu sfânt. Intens şi groaznic va fi sentimentul lor de ruşine şi frică.

Ap.Pavel mai adaugă nişte amănunte cu privire la soarta de la sfârşit a celor care nu sunt gata pentru venirea lui Hristos: "Şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut" (2 Tesaloniceni 1:7–10).

Chiar în acelaşi timp când cei drepţi sunt proslăviţi, cei ce I-au respins harul vor fi ucişi de strălucirea prezenţei Lui.

Această descoperire interesantă ne aduce faţă în faţă cu o înşelăciune uriaşă care i-a dus în eroare pe milioane de creştini. Evident, nu va fi nimic secret în legătură cu răpirea sfinţilor, iar aşa-zisa "răpire secretă" reprezintă doar un produs al imaginaţiei. Tocmai am citit declaraţia clară din Biblie cum că cei răi sunt pedepsiţi în acelaşi timp când cei drepţi primesc nemurirea.

Nu există absolut nicio indicaţie în scriptură că revenirea Domnului Hristos ar avea loc în două faze. Concepţia populară că Isus ar veni în secret cu şapte ani înainte de sfârşitul lumii pentru a-i răpi pe cei buni nu are niciun fel de suport biblic. Cei răi nu continuă să trăiască pe pământ timp de şapte ani după răpirea secretă a celor drepţi. Ei vor fi morţi, după declaraţia Lui Pavel: "Când (Isus) va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi."

Recent, a ajuns pe biroul meu o revistă care chipurile prezenta ştirile obişnuite din ziua de după răpirea secretă. Era plină de povestiri horror şi de tablouri dincolo de orice descriere. Se semnalau accidente teribile care avuseseră loc simultan în toată lumea şi omrâseră mii de oameni. Întrucât milioane de creştini dispăruseră subit fără nicio urmă, maşini fără şofer şi avioane fără piloţi se clătinau fără control. Ziarul conţinea multe articole despre copii mici care se pare că dispăruseră în aer în timp ce se îndreptau spre şcoală. Fuseseră lăsaţi în urmă doar cei neglijenţi spiritual şi cei fără nicio religie pentru a culege rămăşiţele unei societăţi spulberate.

Ce pervertire a adevărului! Chiar şi cei răi Îl vor vedea pe Hristos când va veni. Ap.Pavel declară că El "Se va arăta a doua oară", iar ap.Petru ne spune "când Se va arăta Păstorul cel mare" (Evrei 9:28; 1 Petru 5:4). Dacă venirea Lui ar fi secretă sau invizibilă, nu ar trebui să scrie că El Se va arăta. Când Pavel şi tovarăşii lui au trecut printr-o furtună pe mare, iar norii erau întunecaţi şi negri, el a descris-o prin cuvintele: "Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile" - "nu s-au arătat" trad.engl. (Faptele apostolilor 27:20). Să se arate înseamnă să se vadă. Se va arăta Domnul Isus sau nu Se va arăta când va veni? Multe versete declară că El Se va arăta. Ne putem pune încrederea în Biblie sau îi vom da un sens ciudat, sucit pentru ca "arăta" să sprijine ceea ce vrem să credem?

Sunt convins că această confuzie este în mare măsură rezultatul interpretării greşite a celor două expresii pe care le-a folosit Domnul Isus în descrierea venirii Sale. Şi partea interesantă este că El a dat o explicaţie atât de clară expresiilor încât cu greu o minte imparţială s-ar putea înşela.

Acum, haideţi să ne uităm mai atent în context, la cele două expresii rostite de Domnul nostru care s-au folosit în sprijinul răpirii secrete--"ca un hoţ noaptea" şi "unul luat şi altul lăsat". Dacă vrem să acceptăm definiţia termenilor dată de Biblie, nu există nicio ambiguitate cu privire la ceea ce a spus Domnul Isus.

Ce a vrut El să spună când a declarat că venirea Lui va fi asemenea unui hoţ noaptea? El a explicat cu atenţie în Matei 24:42–44: "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi."

Iată declaraţia! Atât de simplă că şi un copil ar înţelege-o. Va fi pe neaşteptate! Venirea va lua lumea prin surprindere. Venirea Lui va fi ca o explozie peste pământul acesta atunci când oamenii o vor aştepta cel mai puţin. Ei vor fi tot atât de nepregătiţi pentru ea cum ar fi pentru un hoţ sosit la miezul nopţii. Aceste cuvinte nu lasă să se înţeleagă nici cea mai mică idee că Domnul nostru va veni pe furiş asemenea vreunui criminal obişnuit. El nu a făcut altceva decât să folosească o ilustraţie şocantă pentru cât de neaşteptată va fi revenirea Sa. Domnul Isus a întărit ideea pe care a început-o în versetul 50: "Stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul pe care nu-l ştie."

Ap.Petru a folosit exact aceleaşi cuvinte în descrierea venirii lui Hristos. "Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde" (2 Petru 3:10). Doar acest verset conţine toate dovezile pe care ni le-am dori vreodată în legătură cu sensul termenului disputat. Ap.Petru declară că atunci când Domnul Isus va veni ca un hoţ, cerurile vor trece cu trosnet. Ar putea fi acesta un secret? Oare descrie el luarea tăcută în văzduh a milioane de oameni în timp ce alţii nu-şi dau seama deloc de ceea ce se întâmplă? Nu, ci este exact opusul. Acest zgomot puternic corespunde strigătului şi trâmbiţei din epistola lui Pavel--un sunet atât de intens că şi morţii se trezesc.

Este uimitor cum oamenii au luat versete atât de evidente şi le-au scos din context în sprijinul unei învăţături care nici măcar nu apare în Biblie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu ilustraţia cu cele două femei care macină la moară împreună. Domnul Isus a zis aşa: "Una va fi luată, iar alta va fi lăsată," dar ce ne spune contextul despre înţelesul acestor cuvinte? Există vreo indicaţie că Domnul Isus ar fi dat vreo învăţătură despre o răpire secretă a sfinţilor?

Cuvintele în discuţie se află în Luca 17:24–27, dar haideţi să citim versetele de dinainte şi după ca să căpătăm imaginea de ansamblu. Începând cu versetul 26, Domnul Isus Şi-a asemănat venirea cu zilele lui Noe: "Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi".

Asemănarea este mai presus de orice îndoială. Înainte de Potop, unii au fost luaţi, iar alţii lăsaţi. Cei luaţi, au fost luaţi în arcă şi salvaţi. Cei care au fost lăsaţi au fost toţi nimiciţi de apele dezlănţuite.

Domnul Hristos Şi-a continuat discursul cu o altă ilustraţie. "Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului" (Luca 17:28–30).

Din nou, paralela este evidentă. Unii au fost scoşi din cetate pentru a fi feriţi, iar alţii au fost lăsaţi. Ce s-a întâmplat cu cei care au fost lăsaţi? Toţi au fost nimiciţi de foc.

Acum ajungem la versetele 34-36: "Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat."

Vă rog să păstraţi în minte ilustraţia de mai înainte atunci când vă gândiţi la aceste cuvinte. În fiecare caz, avusese loc o despărţire a celor buni de cei răi, iar mai apoi cei răi au fost ucişi. Dacă contextul vrea să ne înveţe ceva, ar trebui să concluzionăm că cel care este lăsat, va fi lăsat mort, aşa cum a fost în zilele lui Noe şi ale lui Lot. Şi când citim următorul verset, nu poate fi nicio îndoială că exact aceasta spunea şi Domnul Isus. "Ucenicii L-au întrebat: "Unde, Doamne?" Iar El a răspuns: "Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii" (Luca 17:37).

După ce Domnul Isus a spus că unul va fi luat, iar altul lăsat, ucenicii au întrebat unde urmau să fie lăsaţi. Răspunsul Lui descoperă clar că toţi care au fost lăsaţi urmau să moară. Corpurile lor trebuiau să devină hrană pentru vulturi. Aceasta este într-o armonie perfectă cu ceea ce zice restul Bibliei despre subiect.

Nu există nici cea mai mică aluzie cum că această despărţire finală a celor salvaţi şi a celor pierduţi se va face într-un mod secret. Cu toate acestea, această conotaţie s-a aplicat de către cei care încearcă cu disperare să găsească argumente inspirate pentru o tradiţie goală. Venirea nescripturistică în două faze a fost repetată atât de des şi atât de insistent că milioane de oameni cred că ea trebuie să fie adevărată. Probabil că nu există în lume vreo deformare de doctrină mai periculoasă decât aceasta, deoarece ea ar putea înşela majoritatea celor ce mărturisesc a fi creştini. Nu este de mirare că Domnul Isus ne-a avertizat: "Luaţi seama ca nimeni să nu vă înşele."

Temelia teoriei răpirii a fost pusă acum peste 400 de ani la ordinele exprese ale Bisericii Catolice. Fiecare creştin trebuie să înţeleagă cum această fabricare a erorii s-a făcut cu scopul de a anula marea Reformă Protestantă. Dacă adevărul istoriei ar fi cunoscut de către protestanţii de astăzi care apără cu atâta fervoare teoria răpirii şi doctrina viitoare a antihristului, ei ar fi îngroziţi.

Luther şi colegii lui reformişti l-au identificat cu îndrăzneală pe papă ca fiind "omul fărădelegii" şi au numit Biserica Catolică drept antihristul din profeţie. Ca reacţie la aceste acuzaţii, ierarhia a desemnat doi preoţi iezuiţi să alcătuiască nişte contra-interpretări care să alunge răspunderea de la Biserica Catolică. În ciuda faptului că cei doi au întemeiat şcoli opuse de interpretare, teoriile lor au supravieţuit şi au format baza majorităţii teologiei moderne protestante de astăzi. Nu numai că ele au minimalizat cu efect afirmaţia lui Luther despre papalitate ca fiind antihristul, dar ele au şi împărţit inteligent şi au diluat "protestul" tuturor bisericilor care au ieşit din mişcarea Reformei protestante.

Cititorii moderni ai religiei au fost uimiţi în ianuarie 1984, când oameni ca Billy Graham şi Jerry Falwell au acceptat cu blândeţe şi au apărat stabilirea unor legături politice între Statele Unite şi Vatican. Oare de ce nu au văzut aceşti protestanţi de renume niciun pericol în a te alia cu Biserica Romei? Deoarece se lasă şi ei înşelaţi, împreună cu milioane de alţii, de către teoriile plănuite de acei doi preoţi catolici care aproape că au eclipsat poziţia biblică, istorică a reformatorilor. Dacă urmaşii spirituali ai lui Luther şi Wesley ar avea acum aceeaşi doctrină pe care au predicat-o ei, niciun singur luteran sau metodist nu ar agreea niciun fel de alianţă cu papalitatea de astăzi.

Acum haideţi să aruncăm o privire asupra acestor doi preoţi spanioli care au bombardat secolul al XVI-lea cu propaganda lor contra Reformei.

Alcazar din Sevilla a aplicat toate profeţiile fiarei lui Antioh Epifanul, care a trăit cu mult înainte ca papii să înceapă să conducă Roma. Sistemul său de interpretare a ajuns să fie cunoscut ca Şcoala Preteristă de profeţie.

De cealaltă parte, iezuitul Francisco Rivera a inventat un sistem cunoscut sub numele de Şcoala Futuristă de interpretare. El susţinea că antihristul urma să fie vreun superman din viitor, care urma să apară către sfârşitul timpului şi care va avea puterea trei ani şi jumătate. Teoria lui inteligentă şi nescripturistică a fost înviată de creştinii protestanţi moderni care cred în evanghelie. Şi astăzi milioane de baptişti, metodişti, penticostali, etc., susţin acest amalgam anti-protestant al iezuiţilor ca pe un fel de doctrină infailibilă. Cu toate acestea, aceleaşi denominaţiuni pretind că susţin cu credincioşie teologia protestantă. Luther şi alţii protestatari loiali împotriva erorilor catolice ar fi uimiţi dacă ar învia subit ca să audă ce se predică în numele protestantismului.

La începutul anilor 1800, viziunea futuristă a iezuitului Rivera a cunoscut unele îmbunătăţiri şi adăugiri, incluzând un necaz de şapte ani şi răpirea sfinţilor. Pentru prima dată, a fost adoptată de către învăţătorii protestanţi care căutau modalităţi de reconciliere cu Roma. Prin influenţa şi scrierile lui John Nelson Darby din Biserica Fraţilor din Plymouth, noua doctrină s-a răspândit în Statele Unite. În timpul mijlocului secolului al XIX-lea şi în a doua lui jumătate, ea a fost susţinută în mare măsură de către Cyrus Scofield, care a introdus-o în notele Bibliei Scofield cu referinţe din 1909.

Acum ne ocupăm de cel mai captivant aspect al acestui subiect. De ce va reveni Domnul Isus pe acest pământ a doua oară? Ioan a fost inspirat să scrie răspunsul prin cuvintele exacte ale Domnului nostru: "Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui" (Apocalipsa 22:12).

După lungi milenii de suferinţă şi asuprire, poporul lui Dumnezeu va fi în cele din urmă eliberat de sub robia influenţei rele a lui Satana. Semnul puterii lui este înscris pe cimitirele pământului şi pe monumentele eroilor de război. Strigătele şi lacrimile sfinţilor au trecut de-a lungul tuturor anilor în fiecare generaţie de când a păcătuit Adam. Ce zi va fi când se va ridica păcatul fărădelegii şi cel mai temut dintre toţi duşmanii oamenilor va fi distrus pentru veşnicie.

Ap.Pavel descrie acest tablou în următoarele cuvinte: "Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (1 Tesaloniceni 4:16, 17).

Răsplata pe care o aduce Domnul Hristos cu El are atât de multe faţete că nicio limbă de pe pământ nu ar reuşi să o descrie potrivit, dar învierea morţilor drepţi va fi de fapt punctul central al acelui moment. Unii care dorm de secole se vor trezi ca dintr-un somn de noapte fără vise. Pentru alţii, va fi prima clipă de care îşi vor aminti eliberaţi de orice zvâcnire dureroasă de suferinţă. Ochii orbilor se vor deschide ca să privească cu uimire faţa celor dragi îmbrăcaţi în nemurire care erau recunoscuţi mai înainte doar prin atingere sau sunet.

Ap.Pavel descrie astfel schimbarea cât o secundă care îi va feri pe sfinţi de orice durere sau moarte: "Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire" (1 Corinteni 15:51–53).

Pe când cei înviaţi se înalţă ca să-L întâmpine pe Domnul Isus în văzduh, toţi drepţii în viaţăsunt preschimbaţi într-o clipă în aceleaşi trupuri de o tinereţe nemuritoare. Picioarele Domnului Isus nu vor atinge pământul de data aceasta, dar toţi cei răscumpăraţi vor fi luaţi în văzduh ca să-L întâmpine în timp ce El coboară.

Această întâlnire în spaţiu va fi cu siguranţă cel mai emoţionant moment şi profund extaziant din lunga istorie a planetei Pământ. Nu este de mirare că atât de mult din Biblie este brodat cu descrieri strălucitoare ale acelui eveniment de culme din timp.

Oare majoritatea credincioşilor înţeleg cu adevărat natura venirii Domnului Hristos şi cum îi va afecta ea pe locuitorii pământului? Să vorbească faptele singure! Majoritatea bisericilor a acceptat teoria răpirii, care respinge viziunea istorică în favoarea acestor erori recente revizioniste. Ca urmare, milioane de membrii ai bisericilor contemporane aşteaptă evenimente care nu vor avea loc niciodată.

Pentru nenumăraţi alţii, revenirea Domnului nostru este un subiect de mare teamă şi consternare. Creştinul cu numele (care reprezintă majoritatea) împărtăşeşte sentimente amestecate cu privire la eveniment, în mare parte deoarece îi lipseşte asigurarea personală că este gata să-L întâmpine.

Această lipsă de pregătire a creat o atitudine atât de confuză cu privire la revenirea Domnului nostru. Mulţi nu ştiu dacă vor să-L vadă sau nu. Ce comentariu trist la adresa stării bisericii moderne! De ce nu am dori să-L vedem pe Cel pe care Îl iubim, Cel care a murit pentru noi? Orice creştin adevărat ar trebui să dorească venirea Lui. Ar trebui să vorbim de ea, să cântăm despre ea şi să predicăm despre ea! Cum a spus ap.Pavel, ar trebui să dorim arătarea Lui, doar este binecuvântata nădejde a fiecărui copil al lui Dumnezeu!

Mama mea era o bucătăreasă extraordinară şi fără îndoială că făcea cel mai bun tort de ciocolată care s-a făcut vreodată. Când eram mic, o urmăream cum pune straturile împreună, iar apoi cum aşază glazura delicioasă pe vârful tortului şi pe margini. Momentul suprem venea când mama îmi dădea voie să ling tigaia sau să curăţ toată glazura care se lipise de tigaie.

Uneori, din nefericire, nu prea rămânea mult, dar reuşeam întotdeauna să răzui cel puţin cât o lingură. Apoi, mă uitam cu jind la glazura savuroasă de pe tort cum se aşeza la loc. Ades era aşa de grea pe margini că glazura se lăsa în jos şi se strângea pe platou. Întotdeauna era cea mai mare ispită pentru mine să iau tot surplusul de glazură cu degetul, dar mama îmi spusese anume să nu fac aşa ceva.

Adevăratul test venea atunci când mama mă lăsa singur în casă cu un tort mare şi frumos chiar în mijlocul mesei. Era proaspăt decorat şi priveam fascinat cum se prelingea glazura groasă de ciocolată aproape imperceptibil către fundul tortului. În cele din urmă, se părea că era aproape gata să dea peste marginea platoului şi nu mai puteam să rezist. Atent şi curat, îmi băgam degetul în jurul marginii platoului, adunând în gură un strop din glazura interzisă.

Apoi, deodată, auzeam paşi la poartă şi înainte ca să scap de dovezi, mama se afla în cameră. Fără nicio rezervă, vă asigur că nu-mi doream să o văd pe mama venind în acea clipă. Şi cred că acesta este motivul pentru care atâtor de mulţi oameni le este teamă să-L vadă pe Isus venind--mâinile le sunt pline de bunătăţile furate din această lume.

Să nu faceţi vreo greşeală. Vor fi nişte schimbări spectaculare în momentul când Se va arăta El. Vor dispărea vechile locuri familiare şi nimic din ceea ce cunoaştem acum nu va rămâne neafectat de acel eveniment. Unor oameni le este teamă de schimbare, dar aceste temeri nu sunt întemeiate. Totul va fi mai bun şi mai minunat decât l-am cunoscut sau ni l-am închipuit vreodată. O clipă în prezenţa Domnului Isus va compensa toată suferinţa şi tăgădirea de sine a unei vieţi de pe pământ.

Dumnezeu va readuce familia omenească la idealul fără de păcat pe care l-a proiectat de la început. Toate cele patru daruri date de Dumnezeu omului de la început vor fi refăcute, inclusiv condiţiile perfecte din paradisul Edenului. Dar va exista o deosebire extraordinară între calitatea vieţii din noul Eden şi cel vechi. Lui Adam i s-a dat nemurirea condiţionat, în timp ce celor răscumpăraţi li se va acorda necondiţionat viaţă veşnică de la Dumnezeu. Şi deşi puterea de alegere va continua să rămână, niciunul dinsfinţii care au nemurirea nu va alege vreodată să nu asculte de Dumnezeu. Deoarece caracterul lui Dumnezeu şi caracterul lui Satana au fost demonstrate, aşa cum ne descoperă marea luptă ce se dă de veacuri, universul va fi ferit de vreo altă răzvrătire sau neascultare. Fiecare fiinţă creată va vedea urmările unei astfel de umblări şi nimeni nu va alege să repete această experienţă dureroasă.

Acest viitor al unei veşnicii în siguranţă face ca venirea lui Isus să fie o învăţătură glorioasă. Lumea s-a săturat de planuri de pace încălcate, de tratate nerespectate şi de speranţe dezamăgite. Omenirea tânjeşte după o pace unde teama şi nesiguranţa se vor şterge pentru totdeauna. Venirea lui Hristos va aduce un sfârşit oricărui lucru care i-ar putea produce nelinişte omului. Sărăcia, boala, războiul şi moartea sunt sursele cele mai obişnuite de stres, iar aceste stări vor înceta să existe la venirea Lui.

Dar lucrul cel mai minunat dintre toate este să ştim că vom vedea faţa lui Isus şi vom locui în prezenţa Lui toată veşnicia. Cu siguranţă că acel moment va fi culmea celor mai scumpe speranţe şi vise pe care le-am nutrit vreodată. Fie ca pregătirea pentru aceasta să fie centrul tuturor gândurilor şi faptelor noastre. Şi ferească Dumnezeu ca să treacă vreo zi în care să nu ne rugăm cu o dorinţă arzătoare ca Domnul nostru să vină mai repede.